Tot ce trebuie să știi despre infecția cu Chlamidia

Deși este una din cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală, există încă un anumit grad de mister în ceea ce privește această boală. Până acum câțiva ani, laboratoarele nu au putut dovedi existența germenului Chlamidia, deși anual în Statele Unite, se semnalează circa 3 milioane de cazuri. Cu toate acestea, aproximativ 75% dintre femei și 50% dintre bărbați nu prezintă simptome, prin urmare infecția nu este sesizată.

Factori de risc

dacă ai sub 20 de ani și ți-ai început viața sexuală

dacă tu sau partenerul întrețineți relații sexuale și cu alți parteneri

dacă folosești contraceptive orale

dacă ai cervicită (cervix inflamat)

Ca majoritatea bolilor cu transmitere sexuală, Chlamidia afectează mai mult femeile decât bărbații. La un contact cu o persoană infectată, 40% dintre femei contactează boală, în timp ce doar 20% dintre bărbați iau această infecție în aceleași condiții.

Semne și simptome

Simptomele chlamidiei sunt asemănătoare cu cele ale gonoreei. Femeile cu chlamidia observă o scurgere vaginală de culoare galbenă, care mai este denumită și cervicită mucopurulentă. Alte simptome includ:

durere în timpul micțiunii

durere în zona joasă a abdomenului sau de rect

scaune cu mucus

sângerare vaginală întermitentă

durere și sângerări în afara zilelor de menstruație

Lipsa simptomelor la unele persoane e ceea ce face din aceasta boală o afecțiune misterioasă și periculoasă.

Cauze

Chiar dacă chlamidia este cauzată de o bacterie (hlamidia Trachomatis), germenul are proprietăți asemănătoare virusilor, incluzând dependența față de celulele-gazdă pentru creștere și diviziune. Aceste caracteristici fac obiectul cercetărilor intreprinse de nenumărați oameni de știință.

Perioada de incubație

Semnele bolii apar abia după o săptămână – două de la infectare.

Efecte posibile asupra sănătății

Experții în sănătate publică consideră că un sfert sau chiar jumătate dintr-un milion de cazuri de persoane diagnosticate anual cu boala inflamației pelviene sunt datorate chlamidiei. Boala inflamatorie pelvine poate duce la infertilitate a trompelor uterine și la sarcina extrauterină. Studiile au arătat că 30% din persoanele care au chlamidia netratată vor deveni sterile. Un alt aspect asupra cărora medicii își pun întrebări este: de vreme ce proteinele chlamidiei și proteinele corpului nostru sunt asemănătoare, organismul nostru le poate confunda și poate ataca celulele bune. Acest lucru poate duce la obstrucția trompelor uterine.

Diagnostic

Deoarece chlamidia nu se manifestă la toate persoanele, experții în sănătate publică au sfătuit toate femeile cu vârsta între 16-25 ani să-și facă un control ginecologic cel puțin o dată pe an. Medicul va depista chlamidia dintr-un test din care iese dacă cervixul este roșu, umflat sau sângerează ușor. Se poate să fie nevoie și de un test cu prelevare de țesut, în orice caz, cu cât sunt făcute mai multe teste, cu atât reiese acuratețea diagnosticului.

Tratament

Tratamentul recomandat este fie cu Doxicilină, 100 mg oral luate de două ori pe zi, timp de 7 zile, sau Azitromicina într-un tratament de unică doză de 1 gram oral. Ambele tratamente acționează la fel. Alte tratamente se pot face cu Ofloxacin, Eritromicina. Femeile însărcinate infectate cu chlamidia au un risc crescut pentru avort spontan iar copiii născuți din mame infectate au un risc ridicat de a avea infecții ale ochilor, pneumonie, bronșită. Tratamentul pentru femeile însărcinate include Eritromicina, 500 mg administrate oral de 4 ori pe zi, 7 zile, amoxicilină 500 mg administrată oral de 3 ori pe zi, timp de 7 zile. Doxicilina și Ofloxacinul nu trebuie sub nici o formă administrate femeilor însărcinate.

Urmări

Nu este nevoie să faci un nou test după ce ai terminat tratamentul pentru chlamidia decât dacă simptomele persistă. De vreme ce chlamidia poate cauza infertilitate la bărbați, este nevoie ca și partenerul să facă tratament.

Prevenția

Prezervativele, spermicidele, cupa cervicală, diafragma te pot proteja împotriva bacteriei. Este recomandat însă să nu faci sex pe perioada tratamentului.