Ceai Cimbru 20dz Fares

Cimbrul era o planta cunoscuta inca din Antichitate, fiind folosit atat pentru proprietatile sale curative cat si la prepararea mancarurilor. Theophrastus si Dioscoride ne-au lasat descrieri amanuntite ale acestei plante.

Printre compuşii activi din cimbru se numara: uleiurile volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol, timol), taninurile, substanţele amare, sarurile minerale, mucilagiile.

Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant; calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.

Preparatele pe baza de cimbru sunt indicate in caz de dispepsii, dischinezii biliare, viermi intestinali, plagi, reumatism, guta, seboree. De asemenea, planta ajuta la tratarea problemelor digestive precum aerofagia, eructaţia persistenta, flatulenţa, digestia leneşa şi fluxul biliar sarac, precum şi la calmarea tusei, guturaiului şi astmului. Studiile au demonstrat ca uleiul esenţial de cimbru este antiseptic, de aceea este recomandat adesea pentru taieturi minore şi rani, ca şi pentru muşcaturile şi inţepaturile de insecte. Planta este prescrisa uneori in tratamentul afecţiunilor gingivale.

Ingrediente:

• partea aeriana a plantei Thymus vulgaris L. fam. Labiatae, care contine ulei volatil (borneol, cineol, timol, carvacrol), tanin, acid cafeic, principiu amar, saponozide, flavone.

Efect:

• Antiinfectius, stomahic (stimuleaza secretiile gastrice), coleretic (stimuleaza secretia biliara), carminativ (favorizeaza eliminarea gazelor intestinale), antispastic, vermifug, expectorant, diuretic.

Intrebuintari principale: Gripa, bronsita, tuse, astm.

Alte intrebuintari: Dispepsii, balonari, anorexie, paraziti intestinali, infectii urinare.

Contraindicatii: Sarcina.

Mod de preparare: Peste un plic se toarna 200 ml apa clocotita şi se lasa 10-15 minute acoperit.