Biosept Nazal Ulei 5ml Fares

Descriere Biosept Nazal Ulei 5ml Fares

Antiseptic al căilor nazale și a aerului inspirat.

Formulă complexă din 10 uleiuri esențiale cu actiune antivirala si antibacteriana.

Utilizare ușoară datorită sticlei cu roll-on.

Se deÈ™urubează capacul de protecÈ›ie, se poziÈ›ionează sticluÈ›a în dreptul nasului È™i se inspiră adânc alternativ pe fiecare nară, direct din sticluță (după ce se rulează bila); se poate aplica la baza nasului.

Se mai poate aplica la încheietura mâinii, în palmă sau pe un È™erveÈ›el È™i se inhalează, timp de minim un minut.

Se foloseÅŸte de câte ori este nevoie pe zi.

Precauţii:

Produs de uz extern.

Evitați contactul cu ochii, buzele și alte zone sensibile. Poate produce iritarea pielii la persoanele hipersensibile.

A nu se folosi la copii sub 3 ani.

Plantă folosită încă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentiă, mintă. Calităţile curative ale mentei erau deja menÅ£ionate în lucrările medicilor antici precum Hippocrates ÅŸi Paracelsus, iar Lonicerus, în 1564, scria despre acestea în ediÅ£ia a III-a a publicaÅ£iei Synopsis Stirpium Britannicum. Power È™i Kleber au propus pentru prima dată, în 1894, estimarea mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect anestezic ÅŸi antiseptic local, ÅŸi pe care în zilele noastre îl ÅŸtim cel mai bine pentru calităţile sale de a uÅŸura respiraÅ£ia, aroma sa plăcută degajând căile respiratorii ÅŸi aducând o notă de prospeÅ£ime.

Frunzele de eucalipt constituie, în zonele originare, un popular remediu, având un miros puternic, aromatic ÅŸi agreabil, ÅŸi un gust amărui-aromatic care, ca ÅŸi frunzele de mentă, lasă în urmă o senzaÅ£ie răcoritoare ÅŸi o stare reconfortantă. The British Pharmaceutical Codex (1911) pomeneÅŸte faptul că uleiul esenÅ£ial era folosit ca antiseptic ÅŸi frecvent stropit pe batistă ÅŸi inhalat.

Lavanda este un remediu important tradiÅ£ional utilizat în Asia, Europa, Roma Antică, Grecia Antică, ÅŸi poate fi regăsită, de asemenea, în textele evreieÅŸti antice ÅŸi în cele Biblice. În secolul al XV-lea, atunci când s-a dezvoltat tehnica distilării, Hildegarde von Bingen, Matthiolus ÅŸi Paracelsus au descris utilizarea apei distilate saturată cu ulei esenÅ£ial din lavandă ca liniÅŸtitor.

Tea tree este remarcabil pentru uleiul său esenÅ£ial, produs ÅŸi comercializat în prezent la scară comercială ÅŸi utilizat în special într-o serie de produse cu calităţi antiseptice. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele în scopuri medicinale; zdrobindu-le, ei obÅ£ineau un preparat cu calităţi antiseptice ÅŸi antifungice. În anii 1920, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietăţile sale antiseptice, descoperind atunci că uleiul esenÅ£ial extras din Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decât acidul carbolic, antisepticul utilizat în acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conÅ£ine terpinen ÅŸi cineol.

Uleiul esenÅ£ial de lămâie, bogat în limonen, este folosit atât ca aromatizant alimentar, cât ÅŸi în medicină pentru a corecta gustul È™i a creÈ™te puterea infuziilor È™i tincturilor amare, dar ÅŸi în aromaterapie datorită virtuÈ›ilor conferite de aroma sa tonică, reconfortantă, răcoritoare È™i agreabilă.

Planta care produce anasonul stelat este un arbust mic, indigen din sud-vestul Chinei, care creÈ™te în zonele muntoase din Yunnan. PublicaÅ£iile de profil farmacognostic din secolele XIX-XX, prezentau uleiul esenÅ£ial extras din fruct ca foarte asemănător cu cel al anasonului obiÅŸnuit, având calităţi similare, dar o aromă mai puternică.

Lemongrass este o plantă mult utilizată în ţări precum India, China ÅŸi Tailanda a ca aromatizant în băuturi, deserturi ÅŸi alte preparate culinare. Uleiul esenÅ£ial de lemongrass est-indian, cum se mai numeÅŸte, provine din Malabar, Cochin, India ÅŸi Peninsula Malay. A fost oficial descris în British Pharmacopoeia din 1914, având în compoziÅ£ie ca aldehidă principală citralul, acesta fiind în proporÅ£ie de 70 – 85%, ÅŸi conferindu-i aroma asemănătoare cu a lămâii.

CuiÅŸoarele, originare din Indonezia, au constituit un articol de comerÅ£ în India de timpuriu. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 Î.Hr. – 220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute în Europa prin secolul IV. CuiÅŸoarele sunt utilizate atât în medicina indiană Ayurveda, medicina chineză cât ÅŸi în fitoterapia occidentală, în special pentru efectele uleiului esenÅ£ial pe care îl conÅ£in.

Pomenit de către Galenus ÅŸi Dioscorides, cimbrul a fost plantat în scop medicinal în Anglia încă din secolul XI. Uleiul esenÅ£ial este tratat în farmacopee ÅŸi cărÅ£i standard de fitoterapie de multe decenii, iar în Germania produse conÅ£inând ulei esenÅ£ial de cimbru există pe piaţă cel puÅ£in din 1976. PrezenÅ£a timolului (găsit de către Caspar Neumann în 1719) conferă uleiului o eficientă acÅ£iune de susÅ£inere a apărării a organismului.

Uleiul esenÅ£ial de rozmarin, cu conÅ£inut destul de bogat în camfor, are o aromă cu note ierboase, lemnos – camforate, balsamice, care conferă o senzaÅ£ie reconfortantă, de prospeÅ£ime. În secolul al XVI-lea a fost inclus în celebrul parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie ÅŸi ghimbir.

Aldehida cinamică este substanÈ›a care conferă scorÈ›iÈ™oarei aroma È™i mirosul, constituind în jur de 90% din uleiul esenÅ£ial al acesteia. A fost izolată din uleiul esenÈ›ial de scorÈ›iÈ™oară în 1834 de Jean-Baptiste Dumas È™i Eugène-Melchior Péligot. Printre altele, scorÅ£iÅŸoara susÅ£ine sănătatea tractului respirator superior ÅŸi are un efect tonic.

Prezentare: 5 ml