Ventrilica - Plante medicinale

Ventrilica

Denumire stiintifica: Veronica officinalis

Această planta medicinală moştenită de noi din timpurile străvechi constituie un adaos îndrăgit la ceaiurile depurative şi este de ajutor, împreună cu vârfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea eczemelor cronice. La supărătorul prurit senil (mâncărimi de bătrineţe) n-aş mai înceta să recomand ventrilică. Persoanele care sunt slăbite şi sensibile o suportă întrucât este un leac bun pentru stomac, având o acţiune blândă care stimulează şi digestia. Ea îndepărtează secreţiile stomacale abundente, precum şi tulburările intestinale. Aş dori să accentuez mai ales faptul că ventrilica are un efect vindecător excelent în combaterea nervozităţii care provine din suprasolicitare intelectuală. O ceaşcă baută seara, înainte de culcare, face adevărate minuni prin acţiunea sa liniştitoare. Amestecat cu rădăcina de ţelină, înlătură debilităţile nervoase şi stările melancolice. Chiar şi în cazul icterului, al nisipului în urină, at durerilor articulare reumatice şi artritice, ventrilica dă un rezultat grozav. Şi la bronşitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevărate minuni.

Întrucât ventrilica este lăudată în cărţile vechi despre plantele medicinale şi ca o plantă care vindecă rănile, o recomand pentru leziunile inflamate şi care se vindecă greu, în special în apropierea tibiei (a fluierului piciorului). Rănile sunt clătite mai întâi cu o infuzie; apoi se pun în timpul nopţii peste răni comprese îmbibate în prealabil cu un ceai proaspăt preparat şi se învelesc ca să rămână calde. Bolnavii de reumatism şi artrită ar trebui să încerce o dată tinctura de ventrilică, pe care şi-o pot prepara uşor singuri.

Mod de folosire
Prepararea ceaiului: A se folosi 1 linguriţă (cu vârf) la 1/4 litru de apă, a se opări doar, a se lăsa să stea puţin. Suc proaspăt: Se spală inflorescenţele proaspete şi se presează încă umede prin storcătorul electric de uz casnic, se toarnă sucul în sticle mici şi se păstrează la frigider.
Tinctura: 2 mâini pline de plante înftorite şi tăiate mărunt se pun într-un litru de rachiu de secară de 38-40% şi se lasă 14 zile la soare sau în apropierea maşinii de gătit.
Amestec de ceaiuri: 1 linguriţă (cu vârf) la 1/4 litru de apă. Se opăreşte doar şi se lasă să stea puţin.