Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală (BTS)

Gonoreea

Gonoreea este o infecție provocată de bacteria Gonococcus bacterium.

La barbăți se manifestă printr-o scurgere densă de culoare alba și senzația de usturime la urinare.

La femei, gonoreea poate infecta cervixul. Ca simptome, poate apărea o scrugere și o durere ușoară. Dacă uretra este infectată, poate apărea senzația de usturime la urinare. La femei simptomele sunt mult mai blande sau chiar insesizabile comparativ cu cele resimțite de bărbați.

Cu toate acestea, la observarea celei mai mici schimbări, trebuie consultat medicul deoarece gonoreea netratată poate duce la boala inflamatorie pelvină (citeste mai jos). Când gonoreea este transmisă prin sex anal sau oral, apar infecții dureroase ale rectului sau ale gâtului, atat la femei cât și la bărbați.

Chlamidia

Infecția cu această boală este cauzată de prezența în organism a bacteriei Chlamidya trachomatis bacterium.

La bărbați, infectia se traduce prin durere sau arsura in timpul micțiunării, scurgere subțire rezultând în pete pe lenjeria intimă. Infecția cu Chlamidia poate afecta tuburile colectoare de spermă din scrot și poate cauza sterilitate. Un bărbat infectat cu Chlamidia poate fi infectat de asemenea cu ureaplasma urealyticum, care cauzează de asemenea uretrită.

La femei, infecția cu Chlamidia poate cauza o scurgere vaginală subțire, durere în timpul urinării sau durere în partea inferioara a abdomenului la 10-20 de zile după infectare. Cu toate acestea, majoritatea femeilor nu observă aceste simptome.

La fel ca și gonoreea, Chlamidia netratată poate duce la inflamația pelvina.

Boala inflamatorie pelvină

Inflamația pelvina reprezintă infecția uterului, a tuburilor falopiene sau a ovarelor și de obicei rezultă din infecția cu gonoree sau chlamidia.

Această boală evoluează de obicei în două stadii. În prima etapă, infecția atacă cervixul (partea inferioară a uterului), pentru că mai apoi să se răspândească în uter, tuburi falopiene și ovare. În unele cazuri, infecția începe din uter când microbii rezultă în urma unei nașteri, avort sau inserarea unui dispozitiv intrauterin. Oricum, asemenea cazuri sunt rare.

De vreme ce această boală cauzează cicatrici ale țesutului, există un risc de 25% de infertilitate. Această infecție este cea mai probabilă cauză a apariției sarcinii ectopice, cțnd ovulul fertilizat se dezvoltă în tuburile falopiene și nu în uter. Dacă tuburile se sparg femeia poate muri.

Negii genitali

Negii genitali (veruci, condiloame) sunt cauza infecției cu HPV (Human Papilloma Virus) și seamănă foarte mult cu celealte tipuri de negi doar că apar de obicei în zona genitală, la barbați în varful penisului, iar la femei pot apărea pe vulvă, în vagin, cervix sau uter sau în zona anusului.

La început, negii au un aspect plat și tare și sunt nedureroși. Dacă nu sunt tratați și încep să se dezvolte, iau un aspect de conopidă și dor la apăsare. În timpul sarcinii, negii genitali tind să se mărească și în cazuri rare, nașterea copilului va trebui efectuată prin cezariana în cazul unui număr mare de negi.

Există mai multe tipuri de HPV și anumite tipuri pot cauza schimbări precanceroase în celulele vulvei, vaginului, anusului și cervixului la femei. Cum cancerul de col uterin invaziv poate fi fatal, toate femeile ce prezintă negi genitali ar trebui să efectueze un test Papanicolaul cel puțin o dată pe an.

Vaginita

Vaginita sau infecția vaginului este o problemă ginecologică foarte frecvent întâlnită. Anumite tipuri de vaginită sunt cazate de iritații datorate tampoanelor, lenjeriei prea strâmte sau dușurile frecvente.

Alte tipuri rezultă ca urmare a folosirii anticoncepționalelor sau în urma tratamentelor cu antibiotice care pot încuraja infecțiile micotice.

Două tipuri de vaginită pot fi transmise pe cale sexuală: vaginoza bacteriană cauzată de dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii și tricomoniaza cauzată de un organism unicelular. Deși aceste infecții nu prezintă consecințe nefaste, ele cauzează senzații de mâncărime, arsură, durere, scurgere și miros și trebuiesc tratate.

În toate cazurile, deși bărbații nu prezintă niciun simptom, este nevoie ca ambii parteneri să se trateze în același timp, pentru că altfel există riscul ca aceasta infectie să fie transmisa în nenumărate rânduri.

Herpesul genital

Infecția cu herpes genital cauzează umflături rosii care se umplu de apă și se sparg, lăsând urme pe piele care pot sângera. Prima manifestare a infecției cauzează febră mare și vintre inflamate, care pot cauza uretrită.

La bărbați, herpesul genital se poate dezvolta pe fese, anus, coapse sau penis, dar uneori și în interiorul uretrei, fiind invizibil dar cauzând o scurgere subțire și duree la urinare.

Femeile dezvoltă herpes genital în zona genitală, pe coapse, fese sau vagin și poate cauza scurgere vaginală, durere în timpul micțiunii, inflamația vulvei, durere și mâncărime și neplăcere în toată zona genitală.

Rănile cauzate de herpesul genital pot dispărea în termen de zece zile, chiar și fără tratament. Cu toate acestea, deoarece virusul continuă să trăiască în interiorul organsimului, femeia sau bărbatul infectat poate transmite infecția deși virusul nu se manifestă în exterior. O senzație de mâncărime în zona organelor genitale anunță de obicei o nouă "erupere" a virusului.

Femeile însărcinate care au herpes genital prezintă riscul pierderii sarcinii sau nașterii premature și rareori, o femeie poate transmite boala fătului care prezintă mai poi riscul de a orbi sau moarte subită.

Sifilisul

Infecția este cauzată de prezența bacteriei spiralate Treponema pallidum și se manifesta în mai multe stadii:

Stadiul 1: primul simptom poate fi o inflamare nedureroasa dar foarte puternică. Inflamarea se dezvoltă de la 9 la 90 de zile după expunere și este adesea însoțită de inflamarea glandelor limfatice în vintre. Inflamația poate apărea pe gură, buze, sân, anus sau pe degete. La femeile la care infecția se dezvoltă în interiorul vaginului, simptomele nu sunt sesizate. Unele persoane nu prezintă asemenea inflamții, unii le au dar dispar în scurt timp, dar asta nu înseamnă că sifilisul nu mai este prezent în corp.
Stadiul 2: durează de la o săptămână la 6 luni și implică o erupție cutanată, rani la nivelul gurii, și/sau simptome ale gripei (dureri de cap, febră, dureri de articulații). În tot acest timp bacteriile s-au înmulțit și răspândit în tot corpul iar infecția poate fi transmisă chiar și prin sărut.
Stadiul 3: sau etapa latentă, începe de la aproximativ un an după ce a avut loc infecția și durează de la 10 la 20 de ani. În tot acest timp nu se mai observă semne de boală și după mai mulți ani, infecția nu mai este contagioasă. Cu toate acestea, în mod tacit, infecția poate afecta inima, creierul sau alte organe.
Stadiul 4: este ultima etapa și în functie de organele atacate, infecția cauzează boli ale inimii, orbire, îmbolnăvire mintală sau infirmitate.

Dacă sifilisul nu este tratat în timpul sarcinii, mama poate transmite infecția fătului care se poate naște mort, sau deformat sau foarte bolnav.

Hepatita B

La fel ca SIDA, Hepatita B este cauzată de un virus care se transmite pe cale sexuală, secreții ale coprului sau sânge. Spre deosebire de Sida, hepatita B este un virus puternic care rămane infecțios pentru o perioadă mai mare de timp, prin salivă, sânge sau anumite secreții ale corpului. Infecția se dezvoltă în mai multe etape. Începe cu simptome de gripă, care dispar odată ce icterul se instalează în etapa a două.

Persoanele infectate cu hepatita B sunt slabe, slăbite, iritabile și au un ficat mărit. Distrugerea ficatului este de cele mai multe ori permanentă și un sfert din persoanele infectate pot muri.
Comparativ cu SIDA, Hepatita B este foarte ușor de contactat, însă există ajutor în amelioarea afecțiunilor cauzate de asemenea infecție.

Cine ar trebui vaccinat împotriva infecției cu hepatita B? Toți bebelușii la naștere și copiii cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani care nu au fost vaccinați, precum și toate persoanele cu un grad ridicat de expunere la infectie, cum sunt de exemplu persoanele care lucrează cu sângele.