Ce este ADHD?

Deficitul de atenÅ£ie ÅŸi hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de dezvoltare caracterizată printr-un pattern persistent de inatenÅ£ie, impulsivitate ÅŸi hiperactivitate. În majoritatea cazurilor tulburarea este însoÅ£ită de comportamente de tip antisocial, delincvenţă ÅŸi dificultăţi de adaptare ÅŸcolară, respectiv anormalităţi în dezvoltarea personalităţii la vârsta adultă, cu implicaÅ£ii sociale ÅŸi economice majore.

Această afecÅ£iune este frecventă la copiii preÅŸcolari ÅŸi de vârstă ÅŸcolară mică, având o incidenţă mai mare în rândul băieÅ£ilor decât al fetelor, raportul fiind de 4 la 1.

Criterii de diagnostic ale tulburării de hiperactivitate cu deficit atenţional:

A) Inatenţia

1. EÅŸuează adesea în a da atenÅ£ia cuvenită detaliilor ori face erori prin neglijenţă în efectuarea temelor ÅŸcolare, la serviciu, sau în alte activităţi
2. Adesea are dificultăţi în susÅ£inerea atenÅ£iei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc
3. Pare a nu asculta când i se vorbeÅŸte direct
4. Nu aude când se adresează cineva
5. Nu respectă instrucÅ£iunile, nu termină ce a început
6. Are dificultăţi în a-ÅŸi organiza activităţile
7. Evită sarcinile care presupun un efort intelectual de lungă durată
8. Pierde deseori obiectele necesare anumitor sarcini sau activităţi (de exemplu jucării, caietele de temă, creioane)
9. Deseori se lasă uşor distras de stimuli externi
10. În activităţile cotidiene este adesea uituc

1. Dă adesea din mâini ÅŸi din picioare sau se fâÅ£âie pe scaun
2. Se ridică adesea în picioare în clasă sau în alte situaÅ£ii în care ar trebui să rămână aÅŸezat
3. Merge deseori dintr-o parte în alta sau se cocoÅ£ează în mod excesiv în situaÅ£ii inadecvate
4. Adeseori este în miÅŸcare
5. Vorbeşte adesea peste măsură

C) Impulsivitate

1. Răspunde înainte ca întrebările să fie complete
2. Are dificultăţi în a-ÅŸi aÅŸtepta rândul
3. Îi întrerupe ÅŸi deranjează deseori pe ceilalÅ£i

1. Se enervează repede
2. Se ceartă adesea cu adulţii
3. Se opune regulilor adulţilor sau refuză să le urmeze
4. Îi agresează deseori pe alÅ£ii în mod intenÅ£ionat
5. Îi învinuieÅŸte pe alÅ£ii pentru propriile greÅŸeli sau propriul comportament inadecvat
6. Deseori este iritabil sau se lasă uşor enervat de ceilalţi
7. Deseori este coleric ÅŸi plin de resentimente
8. Deseori este ranchiunos sau răzbunător

Copiii fac faţă uneori situaÅ£iilor familiale ÅŸi ÅŸcolare tensionate prin comportamente agresive. Comportamentele agresive pot reprezenta în aceste cazuri o formă inadecvată de stabilire a relaÅ£iei cu o persoană sau pot fi o modalitate de a atrage atenÅ£ia.

Frecvent, comportamentul agresiv al copiilor este semnul unei probleme în mediul social. DeÅŸi comportamentele agresive se manifestă mai frecvent la copiii care trăiesc în anumite condiÅ£ii familiale ÅŸi sociale (de exemplu conflicte între părinÅ£i, neglijare ÅŸi abuz), cauzele agresivităţii manifestate în copilărie sunt multiple.

Snyder, Schrepfermann şi Peter (1997) au demonstrat că interacţiunea negativă mamă-copil duce la un comportament agresiv mai intens, de mai lungă durată şi mai frecvent. Rezultate similare au fost obţinute şi de Dodge (1993) şi Miller şi colaboratorii (1993).

Potrivit acestor cercetări există o relaÅ£ie strânsă între absenÅ£a afectivităţii materne ÅŸi comportamentul agresiv. Cu cât este mai mic un copil cu atât suferă mai mult din cauza unei relaÅ£ii părinte-copil negative. (Campbell ÅŸi colab., 1996).